anotimpuri

Danseaza pe cer, coboara plutind usor,
Se asaza pe palma mea intinsa spre tine,
Ingerul meu mi-a trimis, dintr-un nor
Un fulg.
Si-a amintit de mine.

Mi-a inghetat pe fata, pe obrazul
Pe care tu l-ai sarutat de atatea ori,
Mi-a ucis fericirea de copil, zambetul,
O lacrima.
A venit si ea intr-o zi de iarna, in zori.

Au rasarit din zapada stralucitoare
Mi-au facut o zi rece mai frumoasa,
Mi-au alungat dorul cu frumusetea rapitoare,
Ghioceii.
Si s-a topit gheata in inima ramasa.

A revenit odata cu tine, odata cu zambetele,
Mi-a readus copilaria uitata-ntr-o gara,
Mi-a daruit ceva pierdut de mult, visele...
Fericirea.
A venit intr-o seara de primavara.

Mi-e dor de tine, de luna, de vise,
Mi-e dor de zilele cu soare
In care toate ploile erau ucise
De dragoste.
Si-acum privesc pierduta-n zare.

A inceput brusc, m-a invatat sa sper,
Sa am rabdare, sa te iubesc pe tine,
M-a facut sa privesc din nou spre cer,
O ploaie de vara.
Mi-a soptit ce e rau si ce e bine.

A venit odata cu toamna, cu vantul
Si mi-a daruit o fericire de moment
S-a stins pana la urma, i-a trecut timpul,
Un trandafir.
A disparut odata cu...acel sentiment.

A cazut, s-a lasat dusa de vant, in zare
A zburat intr-un parc, nestiutoare, moarta,
Martora a unei suferinte amare,
O frunza.
A fost prietena mea atunci, daruita de soarta.

S-a intors, dar a trecut pe langa mine, m-a ocolit,
Mi-a lasat privirea sa rataceasca-n zadar,
De mana mea ce-a ramas intinsa a fugit,
Fulgul.
Nici macar pe el nu-l mai primesc in dar.